ANINA

Oameni dedicați și acțiuni în dezvoltarea turismului Banatului Montan

*AD – Adrian Dinescu; GR – Gheorghe Românu

Interviu cu domnul Gheorghe Românu –
primarul Orașului Anina

AD*: Bună seara, doamnelor și domnilor. Este o emisiune care acum în ajunul Sfintelor Sărbători Pascale are cu totul și cu totul o altă semnificaţie. De ce spun aceasta?
Pentru că față de emisiunile pe care le realizez din studio, astăzi sunt în deplasare într-un oraș încărcat cu foarte multă istorie. Într-un oraș cu foarte multă istorie și vă fac cu această ocazie invitația de a veni neapărat în această zonă ca să îl vedeți. Este condus în prezentul an, 2021 (și-a inversat probabil ultimele două cifre; am realizat că din anul 2012 este condus de același primar),
domnul inginer Gheorghe Românu, pe care îl și salut cu această ocazie.
GR: Bună seara!

AD: Este condus de acelaşi om inimos care a realizat foarte multe lucruri aici și nu vă spun că nu a fost foarte uşor să accepte invitația pentru că dânsul spunea că dacă vreau să fac mai multe reportaje despre Anina.
Bun, facem despre Anina. Dar dincolo de modestia dumnealui, cred că are să ne spună foarte multe lucruri despre acest oraș și este cel mai îndreptățit să și facă.

Așa că într-un final am reușit să obțin acest interviu în acest oraș minunat și fără să mai fac altă introducere, o să îl invit pe domnul primar Gheorghe Românu să ne vorbească despre Anina şi să ne vorbească despre începuturile acestui an de când şi-a luat primul mandat în anul 2012. Haideți să depănăm puțin amintirile şi să ne spuneți câte s-au făcut în această perioadă, luându-le încetul cu încetul. Numai dumneavoastră știți să le spuneți pentru că întotdeauna omul care le-a realizat știe care a fost fiecare stadiu în parte și cât de greu sau cât de ușor a putut face aceste realizări.
GR: Întâi de toate aș vrea să vă spun puţin istoria orașului Anina și apoi voi continua cu ceea ce ați propus dumneavoastră și anume realizările din mandatele mele. Orașul Anina s-a înființat ca așezare istorică în anul 1773, atunci când tăietorii de lemne au găsit cărbune numit huilă în această zonă a Aninei. Datorită acestui mineral toată această zonă a început să se dezvolte odată cu exploatările create de Imperiul Austro-Ungar în această zonă. Ne-a prins Revoluția cu o exploatare de circa 120.000-140.000 de tone de cărbune pe an și încet încet această producție de cărbune a început să scadă pentru că și în cerințele din noua viziune a U.E. era să se renunțe încet la exploatările de cărbune, pentru că încet se renunța la termocentralele pe cărbuni. Astfel am ajuns că undeva prin anii 2000 se mai dădea circa la 60.000-70.000 de tone de cărbune la termocentrale.

Termocentrale cum ar fi Mintia sau chiar și la Timișoara.
În 2006 a avut loc un nefericit accident în care și-au pierdut viața 7 salariați, a fost o cauză subiectivă. Din cauza nerespectării protecției muncii în zonă. Din cauza acestui fapt foarte mulți salariați s-au temut să mai intre.
A venit și noua politică a guvernului prin care începeau să renunțe la aceste exploatări miniere astfel încât Anina a fost pusă pe calea închiderii exploatării miniere.
Orașul Anina care avea undeva la 3.500 de locuri de muncă doar pentru aceste exploatări miniere, vorbesc de exploatarea huilei, cât și de despre exploatarea argilei refractare din zonă și a șisturilor bituminoase… dintr-o dată aceste 3.500 de locuri de muncă au dispărut. Este greu să pui ceva în loc imediat ca să acoperi cele 3.500 de locuri de muncă, astfel că o parte dintre locuitori au
mai dus-o pentru că au avut acele salarii compensatorii, au avut şomajul; alții au apucat să se pensioneze pentru că grupa minieră putea ieși mai repede la pensie și mulți dintre ei au putut să o facă. Și-au asigurat traiul familiei. Încet, încet au fost nevoiți unii să plece, alții să încerce să își facă propriile afaceri, mici, dar care trebuiau să reziste. Pentru că degeaba faci o afacere care nu îți
rezistă, bagi banii în ea și apoi pierzi. În momentul de față, dintr-un oraş de 10.000 de locuitori au ajuns  la 6.000 de locuitori în zonă și cu plecare/venire circa 1.000-1.500 de cetățeni care muncesc afară în străinătate cu lunile sau cu anii…

AD: Din câte știu cei mai mulți sunt în Germania, nu?
GR: Da, cei mai mulți sunt în Germania, apoi Italia, Austria. Avem și în Spania cetățeni destul de numeroși. Aceste patru țări sunt cele care ne țin oamenii la lucru.
De când muncesc ei dincolo, fiecare atunci când vine acasă își repară casele și se întrețin. Acest fapt este un lucru îmbucurător pentru noi.
AD: Mulți fac și achiziții de locuințe, vor mulți să se și întoarcă…
GR: Da, majoritatea cu care am discutat vor să își facă
o situație bună și apoi să se întoarcă în Anina, sperând să se întâmple ceva și aici, în sensul bun, adică să se creeze locuri de muncă.
AD: Am ajuns exact la capitolul la care am dorit să ajungem; dincolo de istorie… și unde avem multe de vorbit în acest sens. Dumneavoastră chiar ați putea să dați o adevărată lecție de istorie a acestui loc, ceea ce nu
este exclus să abordăm în emisiuni viitoare, dar acum haideți să ajungem puțin la perioada la care am făcut referință atunci în 2012, și pentru că ați adus în discuție
aspectul economic, aș pleca exact de la ideea la care au fost achitate acele 72 de miliarde de lei vechi și cred că de aici încolo ar trebui să o luăm în ceea ce privește realizările, deoarece aceasta este una dintre realizările care s-au făcut în timpul mandatului dumneavoastră.

GR: Eu v-am povestit despre acel tragic eveniment din anul 2006, eveniment care a dus la închiderea exploatării miniere și automat la crearea acelor datorii pentru că primăria orașului Anina în mare parte se baza pe impozitele și taxele pe care le plătea exploatarea minieră către oraș și atunci primarul de la acea vreme a avut o mulțime de lucrări și datorii care s-au adunat în timp astfel încât în 2012 când am preluat primăria am avut
această uriașă sumă. În jur de 2,6-3 milioane de lei, adică 30 miliarde lei vechi atât avem bugetul pe an, deci era imposibil să poți să achiți, să și funcționezi să și creezi, deoarece fiind noul primar trebuia să demonstrez și că se poate și că trebuie să facem. Nu am ajuns să îi iau din utilaje, din terenuri, din hale de producție ale fostei întreprinderi miniere pentru că niște „ulii” și-au băgat ghearele și au vândut pe nimic toate aceste terenuri și
hale la niște aşa-zişi investitori din afara orașului, lăsând terenurile și construcțiile în paragină (inclusiv în momentul de față le avem în mijlocul Aninei).
Atunci trebuia să plec de la achitarea acestor datorii și de la a face o nouă strategie de dezvoltare a orașului, o strategie care poate aduce în ani locuri de muncă. Este greu să pui 3.500 de locuri de muncă la loc; era mai simplu dacă dl. Băsescu și dl. Tăriceanu, împreună cu dl.

Frunzăverde care veniseră la Anina când am avut
accidentul și au promis (îl avem și înregistrat pe dl.
Băsescu) că: „Sorine dragă, închide Anina că o să avem
noi grijă de ea”. Și dacă atunci chiar avea grijă de ea, prin
simple O.U.G. (O.U.G. = Ordonanță de Urgență, act
normative emis de Guvern; n.r.) sau printr-o simplă
legislație prin care îi scutea pe investitori să vină în zonă
sau trimitea anumiți investitori (pentru că atunci
patrimoniul minier era unul vast) se puteau crea locuri de muncă în industrie.
De ce în industrie? Pentru că Anina este așezată la 33
de kilometri de Reșița, la 34 de Oravița, la 31 de Bozovici
și așezarea face în așa fel încât aceste drumuri spre
Anina să fie toate cu serpentine. Transportatorilor le e
greu să aducă materia primă și să ducă produsul finit
realizat în Anina; transportul e deficitar… în timp am
avut probleme și cu calea ferată. După cum bine știți, în
anii aceștia guvernele care s-au perindat voiau să o
închidă pentru că nu este profitabilă, astfel că și transportul
pe linia ferată a fost în impas și nu a putut fi folosită de
acești mari sau mici investitori care veneau cu materie
primă, precum și pentru produsul finit. Trebuia o nouă
strategie și singura strategie viabilă pentru zona noastră

și pentru situația în care eram a fost dezvoltarea turistică.
Orașul este așezat în munții Aninei, într-o vale foarte
frumoasă, având lacuri, pești; având trasee pietonale
etc… Este o zonă foarte frumoasă și atunci trebuia să
mergem pe această strategie de dezvoltare turistică.
AD: Este important și vom aborda și acest punct, dar
să nu ne îndepărtăm de la subiect pentru că în ciuda
tuturor greutăților ați făcut față, iar dincolo de aceasta,
ceea ce nu ați punctat dumneavoastră și cred că ar
trebui, este faptul că pe lângă interesul de a achita
aceste obligații ați reușit să faceți achiziții, să mențineți
buna organizare și desfășurare a activității primăriei
în condiții în care din câte știu eu nu s-au mărit
impozitele locale, ați mers pe aceleași…
GR: Nu, noi de circa 6 ani de zile nu am mai mărit
niciun fel de impozit local, doar cele care veneau prin
lege în sensul că trebuia să venim la cursul Euro și să le
reactualizăm pe inflație, dar nicidecum nu am mărit
impozitele. De ce? Tocmai din situația grea pe care
cetățenii o au în zonă. Sunt într-adevăr și case cumpărate
de cetățeni care sunt din afara orașului, dar sunt puțini.
Celor care stau și locuiesc în continuare nu poți să le pui
taxe și impozite astfel încât pe aceste taxe și impozite să
zici că te dezvolți ca oraș. Nu ai cum!

AD: Cu atât mai mult efortul a fost unul uriaș. Ați
vorbit de achiziții de case, de cei care le au deja și
firește, fiecare om care vrea să construiască sau să-și
achiziționeze un teren în vederea construirii unei case
se gândește în primul rând la utilități. Haideți să
vorbim puțin (și să le luăm punctual) despre utilitățile
oferite sau la care ați contribuit prin proiecte și pe care le-ați realizat în Anina.
GR: Într-adevăr, pentru ca orașul să se dezvolte este
neapărat necesar ca infrastructura să fie pusă la punct.
Infrastructura înseamnă aceste utilități: apă-canal,
precum și drumuri. Am prins în 2012-2016, când am
putut să dăm drumul unor proiecte astfel încât în
perioada 2015-2018 să putem să le realizăm. Vorbesc
despre infrastructuri de drumuri. Pe cealaltă parte de
utilități, din banii bugetului local, în diferite cartiere am
reușit să introducem apa necesară pentru că nu aveau
apă în aceste gospodării. Deci, din bugetul local am făcut
aceste proiecte și am putut să alimentăm cu apă. Vă
enumăr câteva cartiere: cartierul Orașul Nou, cartierul
Uterisch, cartierul Sommerfrische. Aceste cartiere nu
aveau deloc apă potabilă, doar fântâni.
Suntem prinși într-un proiect vast pe Caraș-Severin,
un proiect pe 8 orașe, numai că acest proiect în Anina nu
a funcționat, ci mai mult am avut multă dezamăgire din

cauza acestuia pentru că în 2014 a venit un constructor
și s-a apucat să bage aceste conducte de canalizare și de
apă toate sub îndrumarea Aquacaraș, deci noi nu am fost
nici măcar prinși în recepțiile stradale care trebuiau să
se facă. Acest proiect s-a derulat și se derulează în
continuare prin Aquacaraș, deci la nivel de cele 8 orașe
și este un proiect pe fonduri europene. Acelei firme nu i
s-au recepționat anumite lucrări, astfel încât a dat
faliment și ne-au lăsat cu străzile sparte; numai probleme
ne-au cauzat, iar vina este a firmei Aquacaraș. Ea a fost
gestionarul acestor contracte de apă și canal din Anina.
Nici în momentul de față, după a 3-a licitație nu s-au
apucat de lucru pe jumătate din oraș.
În cealaltă jumătate de oraș am reușit să termin
proiectul de canalizare prin fondurile noastre locale am
făcut racordările la case, e vorba de zona Steierdorf,
colonia I, a doua, a treia (partea de Steierdorf) și am
reușit să finalizăm stația de epurare dinspre Bozovici, tot
în primul mandat 2012-2016, astfel încât partea de
Steierdorf este rezolvată în ceea ce privește apa și
canalul. Tot acolo am avut și proiecte care s-au dus
aproape 70% spre terminare și anul acesta sper să se
termine. E vorba de asfaltare de drumuri. Nu puteam să
depun proiecte și să fac aceste asfaltări de drumuri când
nu am avut infrastructura de apă-canal terminată. E
vorba de zona centrală a orașului, e vorba de Sigismund

unde, la fel, nu există canalizare și această canalizare
este prinsă în proiectul firmei Aquacaraș. Vă dați seama
că noi trebuie să contribuim la acest proiect cu acea
cofinanțare, or cum să contribuim la acest proiect când
nu s-a realizat niciun metru în Anina de apă sau canal
recepționat și care să funcționeze? În celelalte oraşe, de
exemplu în Moldova Nouă, am înțeles că este gata. În
Reșița undeva la 60% este gata, în Caransebeș la fel,
numai Anina nu are niciun metru de canalizare, însă tot
în acest proiect este prinsă și stația de epurare de la
Schlucht, precum și uzina de apă de la lacul Buhui.
Aceasta este nemulțumirea mea privind partea de nord a orașului.
Pe lângă aceste utilităţi nerezolvate am încercat totuși
să vin și să mulțumesc cetățenii cu un drum de acces de
aproape 5 km la Brădet. L-am asfaltat… am reușit în acea
zonă; apoi am demarat drumurile de pe Vasile Alecsandri,
drumurile de la Coloniile Roșii, fiind 80% gata. Pe
partea de infrastructură suntem deja bine. Am proiect
depus la C.N.I. (C.N.I. = Compania Națională de Investiții,
n.r.) pentru zona de mijloc a orașului, zona Sigismund
cu toate străzile de acolo, numai că trebuie să ne grăbim
să vedem ce se întâmplă cu această nouă firmă care a
câștigat canalizarea de la Aquacaraș, să-i duc în acea
zonă și să pot veni cu asfaltarea după ce se rezolvă problema apei și a canalului.

AD: Știu că mai era ceva pe partea de salubrizare și că ați investit ceva.
GR: Cu salubrizarea am avut un eșec la nivel de județ
în sensul că din 2012, chiar 2008 s-a dat drumul la un
proiect județean prin care toate cele 77 unități ale
noastre administrative să ducem gunoiul la Reșița, la
această uzină care putea să colecteze și să sorteze
gunoiul. Până anul trecut această uzină nu a funcționat,
iar tot prin acest proiect firma colectoare trebuia să vină
și să colecteze din 3 orașe astfel încât și noi să fim
rezolvați cu salubritatea. Nu s-a întâmplat așa și am fost
nevoiți cu ani în urmă să cumpărăm autocontainere, să
ne creăm serviciul nostru de utilități publice local astfel
încât prin acest serviciu să putem să gospodărim orașul
în sensul bun. Am făcut bine pentru că acum orașul
Anina este un oraș curat tocmai pentru că această firmă
de salubritate este a Consiliului Local și putem să îi ținem în mână în acest sens.
AD: Am înțeles. Înainte de a trece la un alt capitol
pentru că ați vorbit mai devreme de o firmă. Fără
îndoială știți cum sunt lucrurile în derulare, iar probele
există „fără dar și poate” pe teren, iar dacă domnii de
la Aquacaraș au dorința de a da un drept la replică îi
aștept în acest sens, pentru că regulamentul C.N.A.
(C.N.A. = Consiliul Național al Audiovizualului, n.r.)

implică aceasta, iar dacă doresc noi le acordăm,
bineînțeles acest drept. Dincolo de acest lucru, haideți
să vorbim despre serviciile care sunt disponibile aici în
Anina, să vorbim puțin despre mobilitate și încet să
ajungem pe un domeniu care cel puțin pe mine mă
interesează foarte mult și anume domeniul educației, al
culturii și mai ales al turismului pentru că aici avem
foarte, foarte multe de vorbit. De asemenea, doresc să
discutăm și despre investitorii din Anina, facilitățile pe
care eventual le oferiți și despre proiectele pe care le
aveți în derulare și cele la care vă gândiți să le aplicați.
Dar să trecem și prin aceste servicii și să ne spuneți puțin și despre ele.
GR: Pentru a putea gestiona orașul atât în privința
salubrității, cât și în privința construcțiilor care apar în
viața de zi cu zi pentru că în mare parte orașul Anina este
monument cultural, avem străzi care sunt trecute pe
lista monumentelor istorice și culturale de tip B. Sunt
mai multe tipuri, cel mai important este cel de tip A, cum
avem Muzeul Mineritului creat acum pe fosta incintă a
puțului 1 care este de tip A. Celelalte monumente sunt de
tip B, cum v-am spus sunt și străzi și pentru a putea „ține
în mână” și aceste construcții să nu se facă haotic și să
lase acest aspect în continuare așa cum a fost creat de
către predecesorii noștri am înființat Poliția Locală
(neavând Poliție Locală la nivel local). Ce-i drept, ea

poate fi formată din 7 polițiști locali pentru că atât ne dă
voie legea la numărul de populație pe care o avem, dar
în momentul de față noi avem doar 2, fiind suficient să acoperim nevoile.
AD: O schemă destul de mică, dar suficientă pentru ceea ce aveți nevoie.
GR: Da, o schemă mică, cât să „țin în mână” ceea ce
trebuie. După cum bine știți, am mutat Primăria din
sediul vechi de unde era un sediu monument, o construcție
monument de tipul B. Am cumpărat fostul sediu al
întreprinderii miniere, astfel încât Primăria și-a dezvoltat
toate serviciile într-o clădire reabilitată și construită/
împărțită în așa fel încât să poată să ofere toate serviciile
populației într-un singur loc (Direcția Socială, Direcția
de Urbanism ș.a.m.d.) și în condiții umane atât pentru
cei care lucrează, cât și pentru cetățenii noștri care vin
aici. Vechiul sediu l-am transformat într-un Centru
Cultural Muzeistic, unde am început să aducem parte
din lucrurile care trebuie să fie expuse la Muzeul
Mineritului pentru care avem noi în momentul de față
semnată finanțarea și la care se lucrează.
În acest Centru Cultural Muzeistic dorim să arătăm
viața socială de când s-a înființat Anina; aici avem
lucruri de valoare istorică care ne arată efectiv evoluția
activității atât industrială cât și socială din această zonă.

Astfel avem tot felul de lucruri turnate la topitoria din
Anina, fiind prima topitorie din zona aceasta și nu Reșița. Apoi s-a mutat la Reșița.
Avem tot felul de lucruri din sticlă pe care sunt imprimate
siglele Aninei și multe alte lucruri care arată cum au trăit oamenii noștri.
AD: (Nu știu dacă se aude pe cameră, dar acum trece
acel celebru trenuleț dintre Anina și Oravița.) Ați ajuns
cumva în zona culturală, era cât pe ce să ajungem la
tema turismului și vreau neapărat să ajungem și să
vorbim și despre acest trenuleț. Vreau să subliniez
importanța acestei rute care nu a mai fost desființată și
care era la un pas să se întâmple acest lucru.
Continuăm partea cu vechea primărie și cu dotările de
acolo și vom reveni la turism dincolo de acest trenuleț
vom vorbi și de celelalte puncte turistice din Anina.
GR: Eu zic să nu mai discutăm foarte mult de acest
Centru Cultural pentru că dumneavoastră aveți ocazia să
mergeți acolo și să arătați oamenilor ceea ce s-a adunat
acolo și cum munca noastră s-a realizat și s-a finalizat.
AD: Vom merge.
GR: Un alt serviciu este cel de Pompieri, un serviciu pe
care l-am dezvoltat de când sunt aici chiar și cu contracte
de parteneriat, voluntariat. Parteneriat în sensul că

avem parteneri din Germania și care ne-au dotat cu
autospeciale pentru pompieri.
AD: Orașul este înfrățit cu Germania.
GR: Da, și prin această înfrățire au venit și ne-au adus
în dotare două mașini de pompieri și foarte multe
accesorii. Am dezvoltat pe partea aceasta și contracte de
voluntariat astfel încât în momentul de față avem 27 de
voluntari care sunt activi și care vin la diferite ore de
pregătire. Nu facem decât să îi scutim de impozitul pe
case pe acești voluntari. Alte facilități nu au, dar ei vin,
sunt majoritatea tineri adică 90% sunt tineri, care vor și
participă când se întâmplă un foc în zonă.
AD: Dacă vorbim despre tineri, vorbim de educație și
cultură. Pe partea de educație este mult de lucrat în
toate domeniile posibile. Haideți să vorbim despre
instituțiile de învățământ, dotările lor; așa cum ați
spus, sunt destul de mulți oameni care locuiesc aici față
de cei care sunt plecați și chiar și dintre cei plecați poate
sunt care au copii aici și îi dau la școală.
GR: Sigur că da. În 2012, atunci când am venit primar
m-am aflat în fața unui fapt împlinit, adică am avut toate
conturile blocate. Exista un proiect de reabilitare a 3
școli și pe acest proiect exista riscul să îl pierdem pentru
că nu am avut nici cofinanțare și nici nu puteam să
deblocăm pentru că toți banii care ne intrau, chiar și de

la Uniunea Europeană erau blocați pentru că aveam
datorii. Printr-un împrumut la o bancă am reușit să
deblochez o parte din aceste construcții astfel încât la
început am terminat școala din Steierdorf, școală care
este în normele europene, apoi am terminat școala de pe
Andrei Mureșanu, apoi liceul. Deci toate aceste școli au
fost reabilitate 100% și cu dotări performante pentru
ziua de astăzi. Am mai reabilitat grădinița 100%, iar
ultima școală am reabilitat-o prin PNDL acum 2 ani de
zile – școala Celnic. Noi, în momentul de față avem circa
900 de copii în Anina. Pot să vă spun că școlile noastre sunt dotate la nivel european.
AD: Aveți mijloace de transport pentru ele, asigurați transportul?
GR: Sigur că da, am achiziționat două microbuze, apoi
am mai achiziționat încă două pe primărie astfel că
primăria face transportul gratis acestor copii din toate
cartierele, pentru că liceul este amplasat în mijlocul
zonei și atunci din toate cartierele trebuie să aducem
copii care sunt la liceu… Sau să îi aducem la școlile din
acele cartiere, pentru că suprafața Aninei este mare.
UAT-ul cuprinde ca suprafață 15 km pătrați, inclusiv
extravilan; iar ca suprafață intravilană, de la un capăt la
altul sunt 9 km pătrați. Vă dați seama că și în acele
cartiere trebuiau să meargă acele microbuze să aducă

copiii pentru că în școlile din acele cartiere sunt clasele
0-8 majoritatea. Brădetul are 0-4, dar a avut și Brădetul
0-8, astfel că trebuia să îi aducem și pe acești copii mici
fiind la școală atunci ne trebuiau mai multe microbuze,
dar am reușit. Acum în această perioadă de Covid, ne
trebuiau și mai multe microbuze pentru că fiecare copil
trebuia să stea pe locul lui; microbuzul nu poate să
funcționeze numai la jumătate din capacitate; copiii
trebuie să stea la distanță… Sunt niște probleme care
greu, dacă le pui cap la cap, poți să le gestionezi, pentru că fiecare mișcare costă.
AD: Vă preiau ideea, pentru că dacă tot ați vorbit de
perioada cu care încă ne confruntăm cu Covid-ul (care
ne macină de un an și ceva… mai bine; o perioadă pe
care sperăm să o terminăm cumva într-un timp cât mai
scurt, prin vaccinare), aș lega educația de sănătate
pentru că este foarte importantă. Știu că ați înființat
inclusiv un Centru de Vaccinare despre care vreau să
ne vorbiți, dar dincolo de aceasta, să vorbim puțin despre
serviciile medicale, pentru că sunt foarte importante cu
atât mai mult în această perioadă despre care tocmai am vorbit.
GR: Tot în acea perioadă 2008-2012, când s-a hotărât
închiderea minei, tot atunci s-a hotărât și închiderea
spitalului. Am avut un spital, ce-i drept, într-o construcție

realizată în anul 1900, un spital care funcționa și care era
necesar pentru minierii noștri, pentru populația puțin
mai în vârstă și pe care acest spital îi ajuta. A fost închis
din ordinul cui a fost închis, acum este târziu…, ideea este
că a fost închis. În locul acestui spital ne-au pus să dăm
Hotărâre noi consilierii (eram consilier pe vremea aceea)
că acceptăm să se înființeze un Centru de Bătrâni și că ne
vor subvenționa parte din cheltuielile acestuia pe fiecare
bătrân instituționalizat în acest centru.
Totul a fost bine și frumos până în anii 2016 de când nu
s-a mai vrut să se subvenționeze acest centru. De atunci
au început și răutățile pentru că noi ca și Consiliu Local
trebuia să venim cu circa 700.000-800.000 de lei ajutor
către bătrâni, or de unde puteam să dăm noi atâția bani
într-un an la acest cămin? Am acumulat și atunci niște
datorii pe acest Centru de Bătrâni și în final am reușit și
am adus o firmă non-profit la care le-am dat clădirile
gratis cu condiția ca această activitate să o continue. Prin
acest parteneriat am reușit să ducem acest Centru de
Bătrâni în continuare; el funcționează și astăzi, avem
circa 35 de bătrâni instituționalizați acolo și el funcționează
fără datorii, (deci se poate) cu ajutorul nostru, pentru că
am pus clădirea la dispoziție și tot ceea ce ținea de această activitate a căminului.

Într-o aripă a spitalului am reușit și am creat Centru de
Permanență, în care avem de la ora 14 până a doua zi la
ora 8 asigurată permanența la acest centru de sănătate,
sunt doctori de familie, doctori de urgență care sunt
planificați și vin împreună cu câte o asistentă și asigură
continuarea activităţii medicilor de familie. Medicul de
familie este de la ora 8 la ora 14, iar după ora 14 acești
medici se duc în continuare la pacienți în cazul unei
urgențe, sau în funcție de gravitatea bolii ori cazului,
aceștia din urmă sunt tratați la noi în centru. La acest
centru noi, Consiliul Local asigurăm toate materialele
necesare, întreținere și tot ce este necesar pentru buna
desfășurare a acestor medici și a activității lor.
Cazurile mai grave sunt duse cu Salvarea (avem și un
Centru de Salvare) la Spitalul Județean unde sunt
tratați. Am ajuns la partea cu Covid, la partea urâtă; noi
având o populație mai de vârsta a doua și a treia, am
considerat că trebuie creat și la noi acest Centru de
Vaccinare pentru că este foarte greu ca pe un bătrân să
îl iei și să îl duci în alte părți să se vaccineze. Apoi, acel
bătrân dacă nu are un copil sau pe cineva lângă el nu se
poate programa pentru că știm că nu toți se pricep la
telefoane, calculatoare, internet. Am lucrat aproape
două luni de zile în care am făcut o situație privind
numărul pentru faza a doua. După cum bine știți prima
fază erau doctorii, asistentele, cei care lucrau în „foc”

direct, iar etapa a doua era pentru cei care erau cu boli
cronice, cei care erau pe servicii ș.a.m.d. Ei, adunând
toate aceste persoane cu boli cronice, persoane peste 65
de ani am ajuns la un număr de 2200-2300 de oameni
care erau îndreptățiți să se înființeze un Centru de
Vaccinare și în Anina. În final, cu prefectul județului și
împreună cu directorul de la DSP am deschis acest
centru, care trebuie să funcționeze zilnic pe 72 de doze de vaccin.
Aceste cazuri sunt cazuri programate, fie pe internet,
fie programați fizic acolo. Majoritatea persoanelor care
ajută sunt persoane de la Primărie, unele sunt benevole,
altele plătite după schimb; vorbesc despre informaticieni,
de cei care sunt cu tabletele, de cei cu curățenia și multe
altele. Un asemenea centru presupune niște costuri și
din partea noastră, a Primăriei, dar avem deja câteva
săptămâni de lucru. A fost mai greu pentru că am avut
unele zile când nu am prins 72 de vaccinări, dar
nicidecum cum s-a spus în altă parte că nu am avut nici
unul, ci nu am prins chiar toate cele 72 de vaccinări
programate, dar am fost zile când am avut 150. Noi
având dozele și aducându-le pe câte 5 zile, putem să le
stocăm pe aceste 5 zile și în cazul în care, să zicem că nu
este programat nimeni, atunci avem activitate mobilă,
pentru că noi prin acest centru de vaccinare avem și-o
echipă mobilă care trebuie să meargă la bătrânii care

sunt indisponibilizați. E normal că s-ar putea ca într-o zi
să avem foarte puțini programați, dar nu înseamnă că nu
am avut vaccinați în acea zi, ci s-au dus pe parte mobilă
și au vaccinat astfel încât să dăm drumul la vaccinări și
să realizăm într-un timp scurt cele 2200 și apoi pe lângă
acestea, cum am intrat și în etapa a 3-a, acum poate oricine să se vaccineze.
AD: Și probabil vor mai fi, mai ales în această perioadă
a sărbătorilor vor veni și dintre cei care sunt plecați
afară. Am văzut că acolo se așteaptă până prin luna
octombrie, deci sigur vor prefera să se vaccineze aici.
GR: După cum bine știți acum în toată țara este un
regres în a se vaccina până când lumea își dă seama că
cei care s-au vaccinat înainte nu au avut nicio problemă.
Deci așteaptă să vadă ce se întâmplă cu persoanele
vaccinate. Am observat că la nivel de țară ritmul de
vaccinare este mai scăzut decât la început.
AD: Haideți să facem ceva! V-ați vaccinat?
GR: Da!
AD: Perfect, deci sunteți un bun exemplu cel puțin
pentru cetățenii orașului Anina, așa că puteți să îl urmați, dragi români.
GR: Și am avut și Covid…

AD: Ajungem pe un târâm despre care aș dori să
vorbim cât de mult, deși timpul nu ne va permite să
vorbim tot în decursul acestei emisiuni, dar turismul
este sufletul meu, și nu numai despre turism, pentru că
aveți multe alte activități conexe: festivaluri, concursuri,
târguri la care ați participat și despre care vreau să ne
vorbiți. Orașul Anina merită să fie vizitat. Vom vorbi
aici despre acest tren de care am amintit mai devreme
și mă bucur că l-am auzit. De fiecare dată când îl aud
parcă tresare ceva în mine și mă bucur. M-aș fi bucurat
(dar parcă aceasta nu ține de dumneavoastră) dacă aș
fi văzut o locomotivă cum o știu eu, de aceea veche în
care se puneau cărbuni… nu știu dacă aveți în plan
acest lucru… despre toate aceste obiective turistice și
manifestări culturale pe care le aveți aici aș vrea să
vorbim, chiar dacă nu putem detalia foarte mult, măcar
să le aducem în discuție pe fiecare în parte.
GR: Pentru a putea crea locuri de muncă singură șansă
rapidă, în cazul în care nu vin investitori, a fost dezvoltarea
pe plan turistic a orașului. În acest sens am avut aproape
4 ani de muncă în a respecta sau a îndeplini anumite
cerințe, criterii ca guvernul să poată să ne dea această
denumire de stațiune turistică de interes local. Să știți că
nu a fost ușor. Inclusiv trebuia să avem evenimente
culturale, inclusiv trebuia să încheiem anumite locuri de

cazare, trebuia să avem anumite obiective. Erau multe de îndeplinit.
Anul trecut în octombrie a venit o echipă din partea
guvernului și ne-a spus că le-am îndeplinit, de acum
așteptăm O.U.G. prin care vom fi numiți stațiune. De ce
am luptat pentru lucrul acesta? Pentru că în perioada
2021-2027 în structurile europene, de finanțare europeană
se prevăd ca la fiecare stațiune de interes local să fie
alocate 4,9 milioane de euro, bani în care trebuie să vii
cu proiecte pe diferite obiective turistice, pe diferite
infrastructuri astfel încât să poți să dezvolți comunitatea
din punct de vedere turistic. Atunci era normal să trag și
să venim cu partea aceasta de stațiune turistică.
Pentru a aduce turiști în zonă trebuie create niște
obiective de vizitat. Unul din el, prin voia lui Dumnezeu
ne-a fost creat – acea zonă Bigăr, apoi a fost creată acea
linie ferată Oravița și atunci noi trebuia să mai creăm
obiective. Astfel am pus bazele și am primit finanțare de
3,6 milioane de euro pentru Muzeul Mineritului în aer
liber pe vechea incintă a puțului 1. Puțul 1 care pe
vremuri când funcționa avea 931 de metri adâncime. Pe
incinta lui de suprafață se lucrează, în momentul de față
avem o firmă foarte bună și a ajuns la mijlocul lucrării.
Această firmă se reabilitează exact așa cum a funcționat
în 1900-1920 cu acele clădiri, se mai fac niște platforme

belvedere, cu lift pe puț, într-unul de extracție a puțului.
În felul acesta încercăm să legăm acest obiectiv cu linia
ferată pentru că de fapt linia ferată a fost creată tocmai
pentru a transporta cărbunele din acest obiectiv și
încercăm să îl legăm. De aceea am făcut și acel centru
cultural muzeistic, de aceea ținem cu orice preț să nu se
închidă linia ferată Anina-Oravița și în acest sens avem
un parteneriat făcut cu Primăria Oravița și încercăm să
preluăm gările, pentru că gările sunt la fel patrimoniu
cultural și nu știu în ce măsură C.F.R.-ul (C.F.R. = Căile
Ferate Române, compania publică de transport feroviar,
n.r.) poate să depună proiecte pentru reabilitarea acestora.
Noi ca primării putem să depunem și să reabilităm aceste gări.
Există la Oravița, așa cum am zis mai devreme, o
locomotivă pe aburi, o locomotivă care acum 5 ani de zile
s-a defectat. Împreună cu primarul de la Oravița încercăm
să vedem printr-o asociere să reparăm această locomotivă.
Bineînțeles, ea să fie scoasă doar la evenimente mari, dar
să fie funcțională. Această zonă este minunată, cu cele 14
tuneluri și 10 viaducte care merită văzute. Este o linie
normală, deci nu este o linie de mocăniță cu ecartament
mic, ci este o linie normală cu ecartament normal de
vagoane normale, doar că acele vagoane sunt vechi,
aproape de epocă, locomotiva este una diesel care face față…

AD: Oricum, are o frumusețe aparte… și așa în verde cum este chiar foarte frumoasă.
Dincolo de Bigăr aș aminti și Rudăria care este la fel
de cunoscută și tot în zonă; aici turismul este în floare,
dar haideți să vorbim puțin de festivaluri, de târguri la
care ați luat parte și prin prisma cărora ați dus și ați
făcut vestită activitatea turistică, culturală a Aninei
pentru că este foarte important și știu că ați avut tot
felul de întâlniri și la diverse ambasade și ar fi bine să vorbim despre toate acestea.
GR: Înainte de a discuta despre acestea aș vrea să
amintesc că împreună cu Ciudanovița și cu Eftimie
Murgu am creat o asociație: Asociația Munților Aninei;
o asociație care are rolul de a promova zonele din punct
de vedere turistic. Este o asociație care trebuia creată
pentru că pe structurile 2021-2027 foarte mulți bani se
vor da pe aceste ONG-uri de promovare a turismului și
atunci ne-am gândit și am făcut această asociație.
La aceasta mai vor să adere și Oravița și Moldova Nouă
astfel încât pe această zonă să putem să dezvoltăm
turismul și prin publicitate, și prin aceste asocieri și prin
aceste obiective, pentru că fiecare dintre localitățile
respective au obiective de vizitat și putem să le punem la
câte o firmă de turism aceste obiective, ca aceste firme
să poată duce turiștii de la unii la alții și astfel să ni se

ducă vestea și să vină cât mai mulți turiști. Acesta a fost
și sensul creării acestei Asociații „Munții Aninei”.
Acum dacă mă întorc la partea cealaltă, la ce mi-ați
spus dumneavoastră, pot să vă spun că an de an, începând
cu 2014 în fiecare an am ținut câte 2-3-4 tabere de
creație. Am avut și tabere de creație literară în care
aproape toți scriitorii din județ veneau și își lansau
cărțile aici și vorbeau și despre Anina; îi duceam și și
vedeau Anina… Am avut tabără de creație de arhitectură;
am avut studenți de la arhitectură care ne-au făcut prin
două ordine de arhitect și am obținut niște finanțări cu
care am dat drumul la niște cărți…, inclusiv drumul
industrial, vorbesc despre un drum industrial din orașul
Anina astfel încât să poată să fie văzută această zonă
industrială. Avem cărți în sensul acesta, avem publicitate făcută în sensul acesta.
Apoi am avut tabere religioase în care copiii au învățat
să picteze pe sticlă, cu diferiți lectori; am avut tabără cu
cei de la Universitatea de Vest, tot așa o tabără de arte
plastice în care au pictat și toate picturile și desenele lor
ne-au rămas nouă. O parte sunt în acest Centru Cultural
Muzeistic. Am avut tot felul de reprezentanți la Târgurile
de Turism de la Londra, de la Berlin, de la Belgrad, din
București, reprezentanți care s-au dus cu pliante ale
orașului Anina și ne-au prezentat acolo în diferite standuri.

Tot în acest sens, am făcut și un proiect în oglindă, un
proiect transfrontalier cu orașul Pozarevac; copiii noștri
din fanfară (am creat între timp o fanfară, cu 40 de copii
din Anina la care le-am cumpărat instrumente, haine,
am dat drumul la dansuri la un club de dansuri populare)
și ne-au reprezentat la Pozarevac de mai multe ori. La fel
și cei din Pozarevac și-au reprezentat orașul, au venit
aici la diferite manifestări: Zilele Orașului, Târgul de
Toamnă… Tot cu această întâlnire fiecare dintre cele
două orașe au realizat câte un balon de spectacole, un
balon pe o suprafață mare acoperită, în care putem să
ținem spectacole în aer liber, atât noi, cât și ei, prin acest proiect transfrontalier.
AD: Am înțeles. O serie de activități care sper că după
terminarea acestei pandemii se vor relua toate și vor
constitui motive pentru care dumneavoastră cei care
stați și citiți veți dori să veniți în Anina și în împrejurimi
să o cunoașteți și să vorbiți mai departe despre toate
acestea pentru că aveți despre ce vorbi.
Domnule primar, timpul a trecut extraordinar de
repede, mai avem puțin și doresc să discutăm despre
proiecte și despre investitori, dacă există și ce facilități
le oferiți dacă ei vin să investească aici pentru că aceste
informații le consider foarte utile în această primă
ediție pe care o am cu dumneavoastră. Promit să revin

cu alte ediții și să detaliem fiecare dintre subiectele pe
care le-am dezbătut până acum.
GR: Lucrăm la un proiect foarte important pentru oraș,
este vorba despre gazul metan. Noi am avut gaz metan,
dar nu în oraș. A trecut conducta pe lângă noi și s-a dus
la termocentrala Crivina, iar în anul 2011 ne-am trezit cu
anumite firme care ne-au tăiat această conductă și a fost
vândută. După spusele unor profesioniști această conductă
nu ar fi fost bună pentru orașul nostru pentru că era de
o mărime mult mai mare, era pentru termo-centrală. Mă
rog, noi acum în momentul de față suntem în ultima fază
a proiectului în sensul că suntem aproape gata cu
proiectul de fezabilitate cu ridicările topo din oraș, cu
ridicările topo a traseului dintre Reșița și Anina.
Suntem mai înaintați decât celelalte orașe pentru că ați
văzut în România și în special în județul Caraș Severin
se duce o politică în care toate localitățile trebuie să aibă gaz metan.
De ce spun că suntem mai în față, pentru că nouă nu ne
trebuie acele asociații de dezvoltare intercomunitară
pentru că noi fiind lângă Reșița și având deja o fostă
conductă de gaz metan nu a fost greu să mergem pe
același traseu și chiar să ni se aloce de către Mediaș cei
10.000 de metri cubi necesari pentru Anina. Celelalte
localități nu au mers atât de departe pentru că pentru ele

trebuie trasă conducta efectiv de alimentare a localităților
din Mediaș sau din zonele din care există surplusul de gaz
metan. Surplusul de gaz metan al Reșiței vine spre Anina
care a fost calculat încă de pe vremea termocentralelor.
De această conductă se va lega Caraș, Goruia și Lupacu.
Avem un proiect comun, am plătit împreună topograful,
ne-au făcut ridicările topo, adică suntem în proiectul cu
un manager care ne-a făcut acest proiect și așteptăm
finanțarea. Finanțarea, după cum știți, se poate face din
două părți: o dată de la guvern și o dată prin fondurile
europene. Așteptăm până la mijlocul anului să vedem
care fonduri apar primele ca să putem depune acest
proiect, care din punctul meu de vedere, este 90% gata.
Mai avem nevoie doar de avizele acestui proiect.
AD: Trebuie menționat că acesta este unul din proiecte, pentru că ele sunt multe.
GR: Da. Acum suntem în faza în care achiziționăm o
firmă pentru a termina infrastructurile din cartierul
Steierdorf, apoi lucrăm la proiectele care însumate să
dea cele 4,9 milioane de euro pentru a le putea atrage și
a dezvolta orașul Anina. Ne bazăm foarte mult pe acești
bani, după cum v-am spus, 4 ani a durat să putem să
obținem stațiunea turistică de interes local.
AD: Cei care vin să investească în Anina au anumite
facilități din partea dumneavoastră ca instituție?

GR: Da. În momentul de față avem un Centru de
Afaceri care poate să dezvolte micii meşteşugari, micile
întreprinderi pot să își dezvolte activitatea. Aici întradevăr nu am putut să îi scutim de taxe pentru că acest proiect ne-a fost făcut prin fonduri guvernamentale și
ne-au impus cei de la guvern să păstrăm această taxă
pentru cei care desfășoară activitatea, dar probabil întrun an expiră perioada care era de grație pentru acest centru și atunci putem să nu le luăm niciun ban. Le
facem niște facilități pe timp de iarnă când singuri își
încălzesc, atunci nu luăm chirie. Pe parte de hale
industriale am achiziționat de la un licitator o clădire
care însumează 4.000 de m pătrați și care a fost
împărțită în 4 părți: două dintre aceste părți sunt date și
nu percepem taxe. Mai avem încă două hale de câte 1000
de metri pătrați pe care putem să le-o închiriem doar să
vină investitorii. Ce facilități le mai facem? În cazul în
care vin și cumpără un teren noi impozitul nu-l percepem
tocmai pentru a se putea dezvolta. Numai că în această
perioadă de timp nu a venit nimeni pentru că e greu cu
transportul materiei prime și a produsului finit din
Anina. Adică nu se poate realiza cu TIR-uri, adică auto.
AD: Cu atât mai mult în ultima perioadă, nici nu se
putea pune problema pentru că a fost și situația care încă se menține.

GR: Suferă și orașele mari din județ: Caransebeș,
Reșița suferă de acești investitori pentru că…
AD: Nu au fost toate premisele.
GR: Da.
AD: Încheiem aici, nu înainte de a adresa un cuvânt
celor care citesc acest interviu, oamenilor care vă
prețuiesc și știu foarte bine câte ați făcut pentru acest oraș și nu numai.
GR: Sfintele Sărbători Pascale să ne găsească pe toți
sănătoși, să ne dea Credință și Speranță în viitor.
Sărbători Fericite!