SICHEVITA

Oameni dedicați și acțiuni în dezvoltarea turismului Banatului Montan

* AD – Adrian Dinescu; IJ – Ilie Jurcă

Interviu cu domnul Ilie Jurca – primarul Comunei Sichevița
AD*: Bună ziua, doamnelor și domnilor. Iată-ne la o
nouă ediție a emisiunii „Oameni, fapte, atitudini”, o
ediție care, de fiecare dată, aduce în fața dumneavoastră
oameni care sfințesc locul, oameni care au ambiție,
reușesc prin tot ceea ce fac; oameni care speră la un
viitor mai bun pentru comunitatea lor și luptă pentru
aceasta. În ediția noastră de astăzi ne aflăm în comuna
Sichevița, o comună frumoasă, aproape de Moldova
Nouă – toți cei care ați venit pe Clisura Dunării cu
siguranță ați trecut pe aici. Această comună are ceva
aparte, în sensul că într-o margine a ei se află Dunărea,
iar în cealaltă se află Valea Almăjului, iar despre acest
punct de legătură între aceste două extremități, despre
realizările de aici, despre proiecte și alte inițiative, ne
va vorbi chiar domnul primar Ilie Jurca, pe care îl salut
aici în fața dumneavoastră și îi spun „bine v-am găsit!”.
IJ: Bine ați venit în comuna noastră, la Sichevița.
AD: Mulțumesc. Vă invit să discutăm puțin despre
comună, despre obiective turistice, despre proiectele pe

care le aveți și despre tot ceea ce faceți bun pentru comunitatea dumneavoastră.
IJ: Comuna noastră are aproximativ 2000 de locuitori,
fiind amplasată într-o poziție deosebită pe malul Dunării,
legată fiind de zonele învecinate cu un drum foarte
frumos prin Valea Almăjului, la care acum se efectuează lucrări de modernizare.
AD: Spuneți-mi, vă rog, din punct de vedere al turistului
care vine aici, ce condiții de cazare găsește aici și dacă
ele se adresează unor turiști pretențioși sau unora mai puțin pretențioși?
IJ: Avem pensiuni pentru ambele categorii de turiști,
avem pensiuni care au servicii de spa, pensiuni care fac
agrement și așa mai departe. Eu spun că sunt condiții
bune și foarte bune, fără probleme la acest capitol. Îi
așteptăm pe turiști cu brațele deschise să vină cât de
mulți, pentru că au ce face aici la noi. De exemplu avem
Muzeul Sătesc ce poate fi vizitat cu un program prelungit;
avem apoi morile de apă…
AD: Haideți să le luăm pe rând. Vorbiți-ne, vă rog,
pentru început, despre muzeu, cum a luat el ființă și ce
se poate vedea acolo?
IJ: Muzeul nostru poartă numele fondatorului său,
domnul profesor Ion Dragomir (originar de aici din

comuna Sichevița, din satul Gornea mai exact) și conține
unelte tradiționale, războaie de țesut de pe vremuri și
alte obiecte gospodărești utilizate din moși strămoși pe
meleagurile noastre. Pe lângă acestea muzeul mai conține
și unele descoperiri arheologice realizate la Vila Rustică,
amplasată pe malul Dunării, care de asemenea este
inclusă în circuitul turistic și poate fi vizitată de oricine.
AD: Și morile de apă.
IJ: Da, și acelea sunt o atracție mare.
AD: Când spui „mori de apă” aici în zonă, cei mai
mulți se orientează către Eftimie Murgu. Dar și la
dumneavoastră sunt vreo 19 mori de apă, despre care
din păcate nu s-a prea vorbit, sunt mai puțin cunoscute
decât morile din alte comunități ale zonei. Spuneți-ne, vă rog, ce se întâmplă cu ele?
IJ: Din toate cele 19 mori existente, astăzi mai
funcționează doar 9. După ce au dispărut bătrânii care
se ocupau de ele, nu a mai avut cine să le întrețină, din
păcate și așa s-au degradat. Pentru ca noi, Primăria, să
le putem reabilita, avem nevoie ca rândașii ce s-au
ocupat de ele, să ni le dea în concesiune pentru 5 ani de
zile. Pe de altă parte avem problema și cu lipsa rândașilor;
pe vremuri la o singură moară erau și până la 20 de
rândași; astăzi au mai rămas doar 2-3 sau maxim 5, dar

și aceia sunt bătrâni, pentru că nu mai merge aproape nimeni la moară să macine.
AD: Din păcate așa este. Iar morile despre care spuneți
că sunt funcționale încă, în ce stare se află, sunt ele complete?
IJ: Da, acelea sunt complete și perfect funcționale,
având fiecare 2-3 oameni care se mai ocupă de ele cu servicii de întreținere.
AD: V-am întrebat despre acest lucru și am adus în
discuție și morile de la Eftimie Murgu, pentru că acolo
turismul este în floare tocmai datorită acestor mori de
apă, care se regăsesc și aici și cu siguranță foarte multă
lume care trece, mai ales pe șoseaua principală ar avea
un motiv bun să se oprească să le viziteze. Așa cum
spuneați și dumneavoastră înainte de începerea
emisiunii, când vorbeam despre zonă, cei mai mulți
turiști care se duc spre Cascada Bigăr vin în general pe
aici și, probabil după ce se va deschide noul drum, cu
siguranță vor veni prioritar pe aici.
IJ: Într-adevăr, mulți turiști care vin în zonă pe Clisura
Dunării, trec să viziteze și morile de apă pe care le avem
funcționale. Avem pentru ele indicatoare de dirijare a
turistului; în apropierea morilor există și câte o colibă
unde stau oameni care vin temporar și mai ajută la

moară dar le și explică turiștilor despre cum se face morăritul.
AD: Am trecut printr-o perioadă destul de grea, acum
cu pandemia, care s-a întins, iată de peste doi ani, iar
dumneavoastră ați prins din plin toată această situație
în mandatul de primar, pentru că sunteți la primul
mandat de un an și ceva. Cu siguranță în acest timp
sărbătorile tradiționale și obiceiurile locale nu s-au
putut ține așa cum era firesc și cum se făcea pe vremuri.
Dar eu sper că va trece această nebunie, această
perioadă nefastă și că lucrurile vor reintra în normal.
Ce pot trăi turiștii care vin în zonă la dumneavoastră
vizavi de aceste sărbători tradiționale – târguri, ziua comunei etc?
IJ: Noi am avut un târg de animale, care acum a fost
transformat în piață (pentru legume, fructe și haine) ce
se organizează de două ori pe lună – în prima și a treia
duminică – pe toată perioada anului. La acest târg vin
oameni din multiple localități de pe Valea Almăjului
precum și din alte zone dimprejur; de când a fost
problema cu pesta porcină am închis piața pentru
animale și au rămas doar celelalte produse amintite anterior.
AD: Aveți sărbătoare de tipul „zilele comunei”?

IJ: Avem duminica de Rusalii (cum are toată lumea de
altfel, în România), iar luni și marți avem ruga – nedeea
(aceasta fiind specifică zonei Banatului).
AD: Aviz amatorilor și lansăm pe această cale invitația
către oricine dorește să vină la această sărbătoare,
care de altfel este cunoscută în zona Banatului Montan.
Alături de aceasta există și alte sărbători aici, de exemplu
aș aminti Sărbătoarea Smochinului (ceva unic), dar care
nu e la dumneavoastră, ci într-o comună vecină.
Într-o comună ca a dumneavoastră, cu aproximativ
2000 de oameni, sunt desigur (ca în orice altă comună)
tot felul de nevoi. Știu că vă gândiți mult la oameni și
sunteți mereu aproape de ei. Spuneți-ne, vă rog, despre
proiectele realizate și despre ce aveți de gând să faceți
în continuare în comunitatea de aici.
IJ: Avem în derulare acum un proiect pentru o bază
sportivă, un alt proiect pentru drumul despre care v-am
amintit (și care face legătura de la DN 57, de la Dunăre,
spre Valea Almăjului). De asemenea avem un proiect
pentru colibele izolate din cele 17 cătune ale comunei
prin care dorim să montăm panouri cu celule fotovoltaice
care să asigure electricitate pentru locuitorii de acolo (de
fapt e vorba de toată instalația, pentru ca oamenii să
beneficieze de curent util: panouri, invertor, acumulatori

etc); acest proiect asigură electricitate pentru 60 de
locuințe în aceste cătune.
AD: Cu apa și canalizarea cum stați?
IJ: Tocmai am terminat un proiect de apă gravitațională
să o aducem de la 3800 metri distanță, prin cădere, iar
pompele pe care le avem acum să le trecem în conservare,
să nu mai consumăm energie cu stația de pompare. Am
depus de asemenea un proiect depus pe CNI, pentru apă
și canalizare, pentru extinderea acestei infrastructuri
inclusiv până la Dunăre (până la DN 57, stânga și dreapta,
la limită așa cum e acum încadrarea administrativă).
Avem un alt proiect pentru modernizarea școlii comunale,
depus pe Programul „Anghel Saligny”) și lucrăm acum la
proiectul pentru modernizarea străzilor.
AD: Acesta este foarte important, pentru că toată lumea
care vine aici, firește, înainte de toate se uită la starea
drumului. Sunt, iată, o serie de proiecte (destul de multe,
mi se pare mie) pe care le-ați depus într-o perioadă
scurtă, de doar un an de zile. Și chiar dacă ele nu vor fi
vizibile imediat – pentru că la noi birocrația e mare și
proiectele de anvergură durează – sunt sigur însă că
peste ceva timp, peste 2-3 ani, acestea vor da roadele
scontate și toată lumea se va bucura de beneficiile lor.
Spuneți-mi din punct de vedere al sistemului sanitar cum
stați? Știu că ați făcut ceva în acest sens.

IJ: Avem dispensar, avem doctori; de asemenea am
modernizat complet cu bani de la Primărie un cabinet
stomatologic. Aici avem o domnișoară de la Timișoara
care vine aici la noi trei zile pe săptămână.
AD: Acesta este un lucru interesant, pentru că, în
general, toată lumea pune problema de dispensare și de
alte centre medicale de dimensiuni mici, care sunt
foarte importante pentru o comunitate, dar ca să
investești într-un cabinet stomatologic eu nu am auzit
până acum; dar este un fapt foarte îmbucurător și util pentru cetățenii comunei.
IJ: Da, noi am dorit să venim în întâmpinarea acestei
probleme, pentru că la țară sunt mulți bătrâni care nu au
posibilitatea să se deplaseze la doctor la oraș.
AD: În ce privește copiii, cum vă ocupați de ei? Pentru
cei la școala generală e mai simplu, dar ce faceți pentru cei cu liceul?
IJ: Pentru liceeni avem cursă specială de autobuz care
îi duce dimineața la liceu, la Moldova Nouă, și îi aduce
înapoi la terminarea programului, la ora 14. Iar pentru
copiii mici, avem microbuz care îi adună de pe satele
aparținătoare comunei și îi aduce la școală aici la noi.
AD: Sunt copii, există speranță de viitor ca să se mențină
comuna sau chiar să întinerească, ori vă confruntați și

dumneavoastră cu fenomenul de îmbătrânire care se regăsește la alte comune?
IJ: Din păcate și la noi asistăm la un proces de îmbătrânire
a populației; copiii se orientează spre licee de la Timișoara
sau la Reșița, și rămân în acele zone urbane unde le e
mai ușor să găsească locuri de muncă. Aici în zona
noastră e foarte greu cu locurile de muncă. Pe de altă
parte mortalitatea este cu mult mai mare decât natalitatea;
anual se nasc 5-6 copii, dar numărul deceselor e în medie
cam de 50 de persoane. Deci un raport foarte mare.
AD: Așa este, din păcate. Dar speranța mea e că, totuși,
într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, să se
ridice foarte mult această zonă, astfel încât să se poată
deschide mici afaceri cu servicii conexe pe turism
(dincolo de pensiunile existente deja) pentru că sunt
foarte multe alte servicii de agrement care s-ar putea
dezvolta, astfel încât tinerii să nu mai fie nevoiți să plece
în alte părți. Este păcat de aceste locuri și de eforturile
pe care dumneavoastră precum și primarii din
comunele învecinate le faceți; turismul nu înseamnă
numai Delta Dunării sau Valea Prahovei; turismul din
zona dumneavoastră chiar merită promovat și merită
luptat pentru dezvoltarea lui. Drept urmare, iată, anul
acesta Banatul Montan chiar a fost catalogat drept
destinația turistică a anului. Este un motiv în plus,

pentru care eu sper, alături de dumneavoastră și alături
de mulți alți oameni de bine, pasionați de aceste valori,
să putem face mai mult în acest sens pentru această zonă.
Cum ați văzut în acest an ponderea turiștilor aici la dumneavoastră?
IJ: Sigur, pandemia ne-a afectat puțin și pe noi. În
general cei mai mulți turiști ne vin în perioada de vară,
cam 4 luni, perioadă care se suprapune și cu vacanța
mare a elevilor. Iarna sunt mai puțini, pentru că la noi
iernile sunt blânde pe când turiștii doresc zăpadă și se
orientează spre alte zone mai propice.
AD: Vara în schimb este superb și eu am observat că
atunci unitățile de cazare pe Clisura Dunării sunt
arhipline. Spuneați mai devreme despre pensiunile de la
dumneavoastră. Cei care investesc în acestea sau cei care
le exploatează, sunt din zonă sau sunt și din alte părți?
IJ: Toți sunt localnici de-ai noștri.
AD: Pentru alții care ar dori să vină să investească în
zonă, dincolo de deschiderea pe care sunt convins că o
aveți, ce facilități le puteți crea aici?
IJ: Da, ne preocupăm de a le pune la dispoziție utilități
și îi ajutăm cu tot ce e nevoie. Cu partea electrică o
ducem puțin mai greu în zona de jos, la Clisura Dunării

– acolo nu avem electrificare. Dar am avut discuții în
acest sens cu oficialii de la compania Electrica, de la
Moldova Nouă, precum și cu cei de la Timișoara, să
facem un proiect în parteneriat, prin care să electrificăm
zona aceasta, 12 kilometri cât avem pe UAT-ul comunei
noastre. (UAT = unitate administrativ teritorială, n.r.)
AD: Deci există speranță sau chiar acum aproape
certitudine că se rezolvă și acolo cu electricitatea.
IJ: Desigur. Voință să fie, pentru că soluții se găsesc și
toate lucrurile se pot rezolva.
AD: Mai aveți în față încă aproape 3 ani din mandatul
de primar. Cu ce gânduri priviți spre viitor și ce vă
doriți ca să realizați în acest interval?
IJ: Mai avem de realizat drumurile comunale; avem
drumul de legătură de la Crușovița ce trebuie făcut
(pentru că acolo avem mulți oameni din Timișoara care
au investit în zonă) – acesta e un drum care face legătura
pe un traseu turistic de la Ligorajdea până în Sichevița;
vrem să facem din el un traseu turistic modernizat.
AD: Cu alte cuvinte, cine va veni pe malul Dunării,
iată că va avea deja încă două trasee turistice: unul
către Valea Almăjului și altul la Crușovița, ambele la
standardele actuale din toate punctele de vedere. Iar de
aici cu siguranță că se va dezvolta zona și sub aspectul

construcțiilor de cabane și de pensiuni. Pentru că am
amintit de construcții, vă rog să vorbim puțin despre
cadastru în zonă, pentru că știu la un moment dat era
o discuție pe tema asta; vă rog să ne spuneți ce se întâmplă?
IJ: În zona de pe malul Dunării, unde a fost CAP-ul pe
vremuri, actualii deținători au titlu de proprietate deja,
dar în Sichevița lucrăm acum la cadastrare cu o firmă de
la Reșița. Dar fiind vorba de o sumă mică, nu prea se
întrec firmele să vină la cadastrare, aici în zona noastră se
pretează doar la 60 de lei o parcelă, deci o sumă modică,
ce nu prea le convine topografilor. Dar am început să
facem măcar zonele în care se lucrează terenurile.
AD: Asta este important, pentru că altfel nu se poate
face nimic nici pentru dezvoltare și nici pentru eventuale
exproprieri pentru proiecte de infrastructură.
IJ: Desigur, prima dată fiecare trebuie să fie proprietar
cu acte în regulă conform cerințelor actuale pe terenul
lui, ca să poată apoi să facă ceva cu el.
AD: Când vii de la Moldova Nouă spre Sichevița se
trece prin Coronini, o comună foarte frumoasă cu dealuri,
cu ieșire la Dunăre, și care are foarte multe eoliene.
Dumneavoastră aveți vreun gând referitor la vreo
astfel de investiție? Fiindcă această resursă poate
influența destul de mult nivelul de trai al unei comune.

IJ: Acum vreo 30-40 de zile au fost aici la noi niște
domni de la General Motors, cărora le-am dat acceptul
să survoleze cu o dronă ca să studieze curenții de aer. Ei
intenționează să dezvolte ceva aici, dar prima dată
trebuie să facă măsurătorile necesare ca să vadă dacă se
încadrează în parametrii ceruți de aceste eoliene. Au mai
fost în trecut alte persoane interesate, din Spania, tot
pentru eoliene. Am avut de asemenea din Ungaria niște
potențiali investitori pentru cariera noastră de granit de la Crușovița.
AD: Și în ce stadii sunt discuțiile?
IJ: Domnii de la General Motors au făcut teste timp de
o zi, dar nu au fost încă edificatoare. De aceea încă nu
pot spune dacă sunt întrunite condițiile lor și dacă
intenționează să investească aici; cam 70% din perioada
anului trebuie să fie curenți potriviți și instalațiile să se
afle în funcțiune, deci e o chestiune delicată; plus că
eolienele sunt foarte scumpe.
AD: Eu venind pe Clisura Dunării am văzut eolienele
de la comuna vecină mergând din plin și mă gândeam
că zona fiind apropiată poate e și la dumneavoastră o
oportunitate în acest sens. Mă bucur că aveți în vedere
să faceți și aici astfel de proiecte.
Domnule primar, ne apropiem de finalul acestui
interviu, pe care am avut bucuria să îl realizez aici în

comuna dumneavoastră, o comună care se poate
mândri și cu personalități de talie națională, cum ar fi
de exemplu Antonie Iorgovan, părintele Constituției
României – așa îl știe toată lumea, pentru că el a
condus Adunarea Constituantă, atunci când s-a votat
prima Constituție de după Revoluția din 1989. Dacă în
cadrul acestui material nu am abordat eu o anumită
problemă, sau dacă vreți să ne vorbiți despre un
anumit aspect, sau proiect la care dumneavoastră
țineți, vă rog să o faceți în continuare. Și pe final să le
transmiteți câteva cuvinte celor de acasă, celor care vor
să vină în vizită la Sichevița.
IJ: Legat de domnul Antonie Iorgovan, desigur noi ne
mândrim cu dânsul și ne pare rău că a plecat dintre noi așa devreme.
Celor de acasă le transmit, pentru că suntem aproape
de sărbătorile sfârșitului de an, un „Crăciun Fericit”, un
sincer „La mulți ani!”, să aibă încredere în mine pe mai
departe; cu pași mărunți o să arătăm și lucruri și fapte bune.
AD: Așa este, nu știe nimeni când plecăm de aici, dar
important e că atâta timp cât suntem pe pământ să fim
încrezători, să facem lucruri cât mai frumoase și să visăm
la lucruri cât mai bune și mai mărețe pe care să le

transpunem apoi în realitate (cum spunea un coleg al
dumneavoastră, un primar din altă comunitate turistică).
Doamnelor și domnilor, acesta a fost reportajul
nostru din Comuna Sichevița, o comună pe care vă invit
să o vedeți, pentru că e o comunitate mare, are 17
cătune, are multiple obiective turistice dintre care pe
unele le-am amintit pe parcursul dialogului nostru;
este totodată și o comună cu mari perspective pentru că
aveți posibilitatea să alegeți între două trasee turistice
de o frumusețe rară, cu peisaje de vis.
Acestea fiind zise, rămâne să ne revedem anul viitor,
pentru că această ediție încheie ciclul nostru de emisiuni
„Oameni, fapte, atitudini” pentru anul 2021.
Vă urez și eu „Sărbători Frumoase” alături de cei dragi
și să ne revedem cu bine în 2022!